Schitul Cărbuna a fost construit în cinstea eroilor din al doilea Război Mondial, peste 14.000 de soldați uciși la „Valea Plângerii” (Borta Diavolului – Culmea Pleşului – Nemţişor – Valea Culeşa – Oglinzi – Poiana – Groşi – Mănăstirea Neamţ), aşa cum a fost numit perimetrul unde s-au purtat cele mai grele bătălii. Schitul Cărbuna de acum, cu hramurile „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sfinții Trei Ierarhi”, a fost reînfiinţat după anul 2000, cu binecuvântarea Prefericitului Patriarh Daniel. În ultimii ani s-au construit un corp de chilii cu o trapeză, o clopotniță și un agheazmatar, iar biserica a fost pictată. Numele schitului a fost dat de către obiceiul locuitorilor din zonă de a obține cărbune, mangal, dintr-un fag mai deosebit, din care tăciunii ieşeau buni şi puri.
